Da, putem fi motivati uneori de un cont de client care vine cu provocari. Ne incita sa gasim solutii, sa rezolvam crize, sa generam povesti. De fapt, nu cred ca pasiunea poate fi cumparata. O ai sau nu o ai, restul e bonus. Cei care se simt ‘cu musca pe caciula’ stiu ce spun.

In context, se da ecuatia cu doua necunoscute sau semicunoscute sau binecunoscute. Prima: poza de mai jos.

A doua: cel mai vechi coleg din EBIG, Daniel Crainic.

S-ar zice ca e perfect matching. Daca are cineva ceva de comentat, sa comenteze pozitiv. In rest, numai de bine.

Zambesc, explic ca e o confuzie si ca, de fapt, acronimul EBIG vine de la “European Business Intelligence Gap” (dar asta era la inceput, acum e doar EBIG). ‘Suntem o firma de consultanta in marketing’, adaug eu, citind uimirea pe fetele lor. Nu pareau sa aiba nevoie de asa ceva. Sau erau doar in etapa de informare, departe de conversie in client.

Ma intorc la laptop si, usor amuzat, dau un search pe Google. Sa vezi si sa nu crezi… ceva colegi din firma cred ca s-au pus sa faca SEO pentru noi pe “gap timisoara”.

Tare, nu?

PS: De fapt, nu mai aveam tricouri GAP, s-au vandut ca painea calda.

Hehehe si cat de des se intampla! La scoala (ca acolo e radacina multora dintre rele, nu-i asa domn’ profesor?), in presa, PR si blogging. Copiatorii isi iau banii sau se dau destepti pe munca altora! Frustrant de revoltator sau revoltator de frustrant. Hotie la drumul mare! E greu sa fii creativ, dar daca nu-ti iese, citeaza macar sursa. Citeaz-o chiar daca doar te „inspiri”, ca altfel tot plagiat e.

… mai bine despre fapte sa vorbim, caci ele singure sunt concrete si la obiect…(sic!) Acum doua zile, o agentie specializata in PR, More than Pub si-a zis (nu pun link ca nu-l merita), care nu pot sa-mi explic prin ce imprejurare a ajuns sa lucreze cu cel mai mare dezvoltator imobiliar din tara, trimite un comunicat de presa in numele clientului preluand intocmai un studiu www.imobiliare.ro transmis presei la inceputul anului. Studiul initial din aprilie aici, preluat firesc, cu sursa, de presa de business aici. O selectie din materialul copiat grosolan de fatucile pr-iste de la More than Pub, mai jos:

Bun, trecem la alta industrie: presa. Comparati aceste doua articole: aici si aici. La solicitarea wall-street.ro, www.imobiliare.ro a emis un raport, materialul s-a tranformat intr-un articol pe site-ul de business, copiat ulterior de Adevarul. Ah, si discutia de pe facebook:

Asa, sa nu-i uitam pe bloggeri. Un episod recent si foarte nisat aici. Si uite asa, din cauza ca e mai simplu sa copiezi/furi decat sa fii original/muncesti, mai marii de la Leonidas s-au alertat si blogul plagiator a fost inchis. Macar s-a lasat cu o invitatie la degustare pentru sotia mea

1. De ce la Noaptea Devoratorilor de Publicitate?
Simona Maris: Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce idei noi au oamenii din publicitate si pentru ca imi place suspansul care se regaseste in aproape toate reclamele.
Daniel Crainic: Raspunsul mi se pare destul de evident. A dat EBIG bilete gratis.

2. Care ar fi 3 lucruri care ti-au placut?
SM: Reclama de la Chanel:

Reclama Sunrise Communications:

Mai era una cu un soricel… cred ca la ceva asigurari de locuinte, foarte draguta. Si reclama de la HBO. Ff faina!

DC: Ideile inteligente, cele cateva zeci de fetze cunoscute – asta chiar a fost un wow, sala plina.

3. Ce te-a deranjat?
SM: Prea multa plimbareala prin sala, m-a enervat acel ‘du-te vino’. :p
Apoi, scaunele incomode si cam frig in sala. In ceea ce priveste reclamele, nu m-a deranjat nimic. Mi-au placut.

DC: De deranjat nu m-a deranjat nimic, am fost suficient de norocos sa nu am nicio matahala pe scaunul din fata mea. Nu mi-a placut organizarea in ansamblul ei: un ‘du-te vino’ usor haotic, locuri improvizate in ultimul moment, accesul greoi in sala, intarzierea…

4. Mai mergi?
SM: Da… dar imi iau loc pe randurile din mijlocul salii.

DC: Da, clar.

Anul viitor incercam sa mergem mai multi si sa fim mai critici. Pana atunci, sa alocam bugete si sa ne delectam cu cele care ne plac, chiar daca nu retinem intotdeauna despre ce brand era vorba.

L-am cunoscut acolo pe un român stabilit în Franța, la Montpellier Business School, Călin Gurău. Foarte deschis, umblat prin lume, uns cu alifia marketingului. Când a pomenit, în contextul marketingului în criză, despre fericire, m-am gândit instant la inlocuirea GDP (Gross Domestic Product) cu GDH (Gross Domestic Happiness, de la Gross National Happiness). În rest, mă gandeam la ‘your flexible IT nearshoring partner’ (ca Piatras) sau soluții de ‘nearshoring marketing’ (ca EBIG), pe fondul crizei. Mi-au plăcut în mod special prezentările lui Ovidiu Moisescu (un studiu interesant despre brandul de țară al României), Mihai Bacila (o segmentare de tip cluster pentru un client internațional din telecom) și Chien-Huang LIN (cu experimente legate de folosirea ’99′ în structura prețurilor). Au fost și altele, dar astea mi-au rămas.

Am prezentat rezultatele unui studiu despre ecommerce și marketing online pentru piața din România, cu implicații manageriale și starea actuală. Adică: lipsă de implementare a unor tool-uri de măsurare (de exemplu, Google Analytics, fiind magazine care nici modulul de ecommerce nu-l au instalat ), relativ puțină inovare în marketingul online, integrare redusă între activitățile (inclusiv automatizate) de marketing online și platforma de ecommerce.

Overall, chiar dacă au fost destule abordări nepragmatice (nefiind cu focus pe business), am mai văzut pentru ce plătesc firmele pe partea de research și unde ar putea găsi unele branduri informații pentru promovare, cu costuri mai mult decât rezonabile.

Ce am căutat eu acolo? Ok, recunosc, am fost prezentă şi în calitate de “reporter” pentru secţiunea de ştiri a City Business Centre, dar dincolo de asta, am fost din curiozitate.

Cred cu tărie că mai ales oamenii de marketing trebuie să fie realmente deschişi, să caute, să descopere, să înveţe, dincolo de sfera subiectelor cu care se simt confortabili. De ce? Pentru inspiraţie, pentru a creşte ca profesionist, dar şi ca om.

Lasând la o parte filozofia şi revenind la How To Web Timişoara, notez aşa:

- un eveniment pe care îl recomand călduros antreprenorilor aflaţi la început de drum;

- o atmosferă degajată, numai bună pentru întrebări de tot felul, de la “Cum poţi să îţi motivezi angajaţii ca start-up?” la “Care a fost greşeala ce a cântărit cel mai greu în eşecul firmei?”;

- o comunitate de oameni care abordează pozitiv provocările.

Pe scurt, How To Web – o lecţie pentru fiecare dintre noi, ăştia întreprinzători.

Reiau. Am fost cuminți și ne-am înscris din timp la SMS. Serios. Doar că am ajuns pe la prânz, că dimineața ‘ne iubeam’ de nu ne puteam dezlipi de câțiva dintre clienții noștri. Așa, să se simtă un pic cu musca pe căciulă , pentru că am pierdut prezentările cu arome de dimineață timișoreană. Vezi ce scriu despre eveniment chiar speakerii: Nebuloasa, Andrei Crivăț, Ovi Sîrb, Cristina Puțan și Dani Mitre (care n-a mai ajuns).

Cristi Manafu a moderat a doua sesiune și a intervenit de mai multe ori în a treia parte. Să fie clar, doar știm că are multe lucruri coerente de spus. Tiberiu Mercurian, directorul de marketing de la Bergenbier a adus bere cu spirit de Praga, studii de caz și povești cu Like-uri în social media. Bobby Voicu, ex-Intact și puternic implicat în Redescoperă România, a punctat cât de important e să faci research, să vezi dacă e pregatită compania pentru social media, să vrei să măsori și să ai bani pentru asta. Aproape că am putut sufla și în iaurt , mai ales că a fost prezentă și Georgiana Gheorghe de la Danone, lângă un frigider alb-albastru, cu puțin roșu, cu o atitudine corporate cât Muntele Golgota. Laurențiu Dumitrescu a insistat, printre altele, pe așteptările și beneficiile clientului din social media, a recomandat ‘why’ înainte de ‘what’, inclusiv o posibilă abordare bazată pe performanță (plata dacă ai rezultate).

Bogdana a dat cu flit la indicatorii social media, zicând că nu se poate măsura. Că trebuie să aibă legătură cu vânzările. Cârcotaș cum sunt, nu pot să nu întreb, în cazul ăsta, de ce ne oprim la vânzări. Păi, stakeholderii asta vor? Sau, dintre ei, ditamai shareholderii sunt interesați de vânzări? Adică nu contează mai mult ROI-ul? Dacă 10 Like-uri și 5 Share-uri îmi aduc 3 lead-uri, 2 vânzări de 800 EUR în total, atunci e ok? Chiar dacă am costuri de 801 EUR? Really? Ori o ducem până la capat ori o tratăm defalcat, cu KPIs generali, dar și specifici, pe canale, cu un mix de acțiuni măsurabile, dar și mai puțin măsurabile (sau estimative). Nu mai spun că, așa cum stă bine brandurilor serioase, vorbim de campanii integrate, unde rezultatele social media uneori se pot măsura direct, alteori nu. Fără să vorbim despre ciclul de viață al clientului, retenție și povestiri cu Ali-Baba și Ileana Cosânzeana. Insă ideea din spate e corectă, dar, la cum a exagerat Bogdana, pot divaga și eu puțin.

Victor Kapra a moderat ultima parte, punctând, în cadrul primei prezentări că: nu totul se poate obține gratis, e important să-i respectăm pe ceilalți și să avem la bază argumente, să știm să spunem ‘nu’ (dar explicând de ce) și să nu punem la panoul de ‘laudatio’ pe oricine și exagerat. Chinezu, degajat și glumeț cum îl știm, ne-a zis pe șleau să-i dăm sponsorului ce-i al lui și să nu ne mai ascundem după deget. Costin ne-a adus ‘doza zilnică de informații’ cu iz de pisici (în timpul liber), vorbind despre branding personal. Sebastian Bârgău a băgat mâna în focul implicării redescoperind România pe două roți.

Interesantă experiență, însă așteptările cresc de la an la an, așa că ne uităm cu jind la anul ce vine, cu plugușor și toate cele, inclusiv un boost pe content de calitate la următorul summit de pe Bega.

Am intalnit azi un grup mixt de tineri, romani si olandezi, toti studenti la relatii publice si comunicare. Am spus da unui program de practica pe care il consider binevenit: studentii pot lucra in echipe internationale, gusta din lumea corporatiilor si mediul de business, ce mai? doar win, initiativa laudabila.

Dar entuziasmul meu s-a pierdut rapid. Totul a pornit de la prost inspirata intrebare „care sunt asteptarile voastre?”. Aparent, niciuna, de partea noastra. In schimb mai multe si clar definite pentru colegii lor din Olanda.
Perceptia despre viitor si viata profesionala: „ nu stiu”, eventual „sa am un loc de munca, oricare, nu conteaza”. Pai ca sa vinzi la mall tu vrei sa faci master? E drept ca facultatea-i usoara, iar masterul probabil o formalitate, dar si asa, nu-i cam mult timp si efort degeaba?

Si totusi, ce au ai lor in plus fata de-ai nostri? Serios acum. Un nivel de trai mai ridicat? Come on, nici studentii nostri nu mor de foame, o plimbare prin Complex din Timisoara, Regie sau Copoul din Iasi e mai mult decat graitoare.

Si din nou totusi, de ce ai lor raman increzatori in viitor, in capacitatile personale, in reusita? De ce debordeaza de entuziasm? De ce ai nostri dorm pe ei, nu stiu ce vor? Nu stiu nici macar ce sa vrea sau ce pot sa vrea. Oare chiar nu are cine sa-i invete? Poate ca atata timp cat pe noi ne doare doar de curtea noastra proprie, asa cum pe universitate o doare doar sa aiba un numar mare de studenti si crede ca rolul i s-a oprit acolo, iar profii nici nu dau pe la cursuri, tinerii nostri sunt niste prezente fantomatice: ii vezi, dar nu-s acolo.

As vrea sa-i inteleg pe studentii de azi. Clar, deja, suntem din generatii diferite.

Adevărul e că tu, ca elev, viitor student și profesionist într-un anumit domeniu, nu ai cum să-ți dai seama după o simplă vizită. Poate fi pur și simplu o experiență super ok, iar ulterior poți să dai peste un job pe care să-l urăști de-a binelea. Sau invers. Ideea e să te informezi și din alte surse (prieteni, cunoscuți, experiențele lor, oamenii din echipă, pe Facebook sau LinkedIn), iar atunci când alegi, să fii convins că poate fi cu plus. Și nici atunci nu ai garanții.

Au fost multe propuneri de extindere de la o singură zi la mai multe zile. E.B.I.G. s-a arătat deschisă și credem că mingea e și la ei. Nu așteptați în permanență să fiți incluși intr-un program, luați voi inițiativa de a merge la firme, iar dacă e posibil, se vor întâmpla lucruri. Sigur, trebuie să înțelegem cu toții că timpul e scump și nu putem abuza de amabilitatea companiilor, dar deschiderea există cu siguranță.

Organizatorii ne-au rezervat și o supriză care să ne amintească de unde am plecat și că generațiile care vin merită toată investiția și disponibilitatea. Copiii au fost pur și simplu extraordinari și ne-au adus zâmbete, trăiri și reacții pe care altfel nu le puteam încerca. Mulțumim și pentru asta.

Per ansamblu, a fost un eveniment reușit și ne bucurăm că am putut contribui și noi la experiența acestor oameni minunați. Ce trei prieteni care au fost la E.B.I.G. (Andrew, Matei și Raul) ne-au vorbit despre ei, despre pasiunile lor, despre lucrurile care le plac sau nu, despre ce le-ar placea sa facă sau ce fac deja. Am încercat să nu îi facem să ia o decizie într-o singură zi, le-am vorbit despre plusurile și minusurile unei experiențe de consultant în marketing.

Da, ar trebui să vorbim mai mult cu ei, să-i ascultăm cu atenție, să mergem înspre ei, să învățăm lucruri de la ei și, bineînțeles, să share-uim și să “give back”. Pentru că noi asta credem că am făcut. Și-o să mai facem. Cu mult drag.

What’s in it for him/you/us?

Ei bine, a intrat în comunitatea selectă a specialiștilor calificaţi în Adwords recunoscuţi de Google, Adwords Qualified Individuals. În România nu sunt, în prezent, mai mult de 50 de tipi deştepţi cu o astfel de diplomă.  Deci noi oportunităţi de business (n)i se deschid. Colaborarea cu un specialist în materie te scuteşte de o grămadă de timp şi îţi garantează  cele mai bune rezultate.

Mi-ar fi plăcut să-i iau un interviu. Mici şanse, modest cum îl ştim. Nici cu doctoratul nu s-a lăudat prea tare. Totuşi, părerea lui despre ultima ispravă: aici